Dacă trăieşti în păcat, atunci nimeni nu te tulbură, iar când începi să trăieşti bine, dintr-o dată apar necazurile şi ispitele.

Prorocul David a spus: Sărăceşte cel cuvios. De ce a sărăcit el? Pentru că a pierdut adevărul şi a vorbit în deşert, pentru că nu a vorbit cele folositoare pentru suflet, ci a spus vorbele goale şi a vorbit despre deşertăciuni. Prorocul David a mai spus: Smereşte-mă şi mântuieşte-mă, Doamne. Pentru mântuire e de ajuns smerenia singură. Şi iarăşi spune în alt psalm: Vezi-mi smerenia şi osteneala mea şi iartă-mi toate păcatele mele. Prorocul David a vorbit aşa, pentru că adevărata smerenie niciodată nu există fără osteneală... Drumul smereniei şi răbdarea umilinţelor sunt grele. Mulţi s-au apucat de acest drum, s-au hotărât să meargă pe el şi nu au rezistat. Cine nu se uneşte cu Domnul Iisus aici, niciodată nu se va uni cu El – spune Sfântul Simeon Noul Teolog. (Sfântul Cuvios Varsanufie de la Optina)

(Patericul de la Optina, traducere de Cristea Florentina, Editura Egumenița, Galați, 2012, p. 378)