Relatează Ilias și Theofano Tsirampidi din Drosato, Kilkis, părinții ai trei copii că: „Pe 30 martie 2001, am dus pe Mihali, copilul nostru de patru ani și jumătate, de urgență la Spitalul Genimatas din Tesalonic cu durere de pântece de nesuportat. După testele necesare și după diagnosticul dat, ocluzie intestinală prin răsucire, a fost supus unei operații timp de trei ore și jumătate.

I s-a scos o jumătate de metru de intestin alterat. Doctorii ne-au spus că Mihali a trecut de o foarte mare primejdie, dar că nu a depășit încă pericolul. Luni seara, adică ziua următoare, a avut temperatură de 40 de grade. Marți a fost transferat de urgență în unitatea de terapie intensivă, având septimicie și șoc respirator sever. Șansele să trăiască erau de doar 10%.

Între timp, fără să cunoască deloc ce se întâmplă cu Mihali, o vecină vede în vis pe Sfântul Rafail care-i spune: «Antonia, eu voi pleca, tu de acum nu mai ai nevoie de mine. Voi merge la Ilias, care are nevoie acum!». Femeia a aflat mai târziu despre fiul nostru. O familie cunoscută nouă din Goumenissa a mers la Sfântul Rafail în Griva și, înghenunchind împreună cu preotul de acolo, au citit un paraclis pentru salvarea copilului nostru.

Unchiul Avraam a venit într-o zi în casa noastră goală pentru a face un paraclis către Sfântul Gheorghe, pentru sănătatea nepotului său. Într-un oarecare moment a strălucit așa de tare dormitorul, că s-a speriat. De unde a venit atâta lumină? Posibil să fi fost harul Sfântului.

După toate acestea, starea copilului nostru a început să se îmbunătățească, până în Sâmbăta lui Lazăr, când a deschis ochii. În Lunea Mare era întru totul sănătos și a ieșit de la terapie intensivă. După douăzeci și trei de zile de îngrijire medicală, am plecat de la spital.

Când și-a revenit, a început să ne spună următoarele:

«Eu am fost la Hristos și la Maica Domnului, în Ceruri, unde sunt mulți nori. Cu calul alb al Sfântului Gheorghe am mers. Am văzut pe unchiul Fanis (vecinul nostru care murise de opt luni) și pe Despoula (o fetiță ce murise de trei ani). Erau mulți oameni necunoscuți acolo, care purtau aripi de aur și toți cântau. Hristos și Maica Domnului m-au întrebat dacă am frați, cum îi cheamă și mi-au spus:

— Nu te teme, pentru că vei merge iarăși la mama și la frații tăi.

— Nu știu cum să merg din nou acolo.

— Cu calul meu, a spus Sfântul Gheorghe.

— Mi-e teamă, nu știu să conduc un cal.

— Nu te teme, îl voi conduce eu».

Mihali este alături de noi, copil sănătos ca și înainte, iar noi în fiecare zi Îl slăvim pe Dumnezeu, pe Maica Sa și pe toți Sfinții care ni l-au dăruit din nou aproape”.