Arhimandritul Dometie Manolache, de la Mănăstirea Râmeţ din Alba (1924-1975)

Cuviosul arhimandrit Dometie a fost un iscusit duhovnic al Mănăstirii Râmeţ şi un preot misionar de mare preţ al monahismului românesc.

S-a născut în comuna Bălăneşti (Buzău). Dorind să slujească toată viaţa Biserica lui Hristos, a urmat Seminarul Teologic din Buzău. Între anii 1945-1949 a urmat teologia şi s-a făcut călugăr la Mănăstirea Prislop (Haţeg). Apoi, primind preoţia, a fost stareţ şi preot misionar timp de zece ani în câteva sate şi mănăstiri din Ardeal, ca: Prislop şi Afteea (Haţeg), Piatra Fântânele (Năsăud), Dragomireşti (Maramureş) şi Ciolanu (Buzău).

În anul 1959 s-a stabilit ca duhovnic la Mănăstirea Râmeţ, fiind şi preot misionar în satele mocanilor din Munţii Apuseni. După 26 de ani de totală dăruire şi slujire a monahismului şi Bisericii, arhimandritul Dometie s-a mutat la odihna cea de veci, în vara anului 1975.

Acest neobosit călugăr şi preot al Bisericii lui Hristos a trăit o aleasă viaţă duhovnicească, a vestit Evanghelia celor care n-o înţelegeau şi s-a jertfit cu trup şi suflet pentru mântuirea altora. Timp de 20 de ani a mărturisit şi a apărat cu mult zel credinţa ortodoxă în Transilvania lovită de secte, ca un adevărat apostol al zilelor noastre.

Spun ucenicii săi că s-a nevoit mult în satele în care a slujit, pentru a aduce în staulul Bisericii lui Hristos pe creştinii dezbinaţi, învăţându-i că toţi suntem una în Hristos şi că avem o credinţă, un botez şi o patrie – Împărăţia lui Dumnezeu. Astfel, a întors la Biserica-mamă pe mulţi fii rătăciţi.

(Arhimandritul Ioanichie Bălan, Patericul românesc, Editura Mănăstirea Sihăstria, pp. 661-662)