Vorbind despre copiii care învaţă să vorbească, Sfântul Ioan Gură de Aur spune un lucru foarte important pentru fiecare aspect al paternităţii creştine: exemplul e totul. De pildă, cuvintele folosite de părinţi, modul lor de a vorbi vor avea o înrâurire puternică asupra vorbirii copilului. Sfântul Ioan spune că, auzindu-şi părinţii insultându-se şi vorbindu-şi în mod agresiv, copiii vor învăţa să vorbească la fel.

Copiii trebuie să înveţe să fie ascultători încă din fragedă pruncie, ascultarea făcând parte naturală din viaţă. E mult mai uşor să-l formezi pe copil în duhul ascultării încă de la începutul vieţii. Exemplul părinţilor are o importanţă primordială: dacă ei nu îşi vor arăta respect unul altuia, copilul nu va învăţa niciodată ce-i ascultarea. Ascultarea e vitală din punct de vedere duhovnicesc, şi copiilor care nu au dobândit-o încă de mici le va fi mult mai anevoie să o înveţe mai târziu. (Este mult mai greu pentru un adult egoist, învăţat să trăiască numai pentru sine, să se schimbe la maturitate.) Copiii care-şi fac mereu voia lor, sau cărora li se îngăduie să înveţe să dobândească prin şmecherii tot ceea ce vor şi când vor, nu vor învăţa ce înseamnă iubirea – fiindcă ascultarea este o expresie a iubirii. Ascultarea creşte odată cu maturitatea. La început, ea trebuie să însemne: „Fă ce ţi se spune”, dar pentru adult ea înseamnă: „Pune înainte voia celuilalt, din dragoste pentru el”.

(Maica Magdalena, Sfaturi pentru o educație ortodoxă a copiilor de azi, Editura Deisis, Sibiu, 2006, pp. 39-40)