Zilele acestea l-am prăznuit pe prorocul Elisei. Potrivit tradiției de a transmite harisma prorocească, prorocului Ilie i s-a poruncit să meargă să îl ungă prooroc pe Elisei. La rândul său, prorocul Elisei tre­buia să îl lase ca moștenitor pe Ghiezi. Dar oare Ghiezi a făcut ascultare? Nu a făcut. Când a plecat Neeman Sirianul – știți istoria (IV Regi, cap 5) – Ghiezi a mers în urma lui și i-a spus:

– Stăpânul meu m-a trimis să-mi dai câteva haine și veșminte alese.

– Ia, îi spuse acela.

– Și argint.

– Ia și argint.

După ce Neeman a plecat, a ascuns cele luate, apoi s-a întors la stăpânul lui. Atât de mult i se întunecase mintea, încât credea că se poate ascunde de prorocul Elisei. Dar acesta îi spusese prin Ghiezi lui Neeman că nu are nevoie de bani.

Așadar Ghiezi a mers și a ascuns lucrurile primite de la Neeman. Iar după ce s-a întors la proroc, aces­ta l-a întrebat:

– Unde ai fost?

– În cutare loc.

– Ce ai făcut acolo?

– Ei, am avut treabă.

A spus el adevărul? Prima trădare a făcut-o atunci când i-a spus minciuni lui Neeman. Credea că se va pu­tea ascunde de stăpânul său. A doua trădare, atunci când a ascuns lucrurile. Iar când prorocul Elisei l-a întrebat unde a fost, a spus iarăși minciuni. Apoi prorocul, vrând să-l tragă la pocăință, i-a spus: „Eu am fost chiar acolo, de unde ai luat hainele”. Dar Ghiezi nu a spus: „Stăpâne, iartă-mă, am fost biruit de ispită”. Nu, nu a spus aceasta. Și de aceea a fost blestemat să ia lepra lui Neeman.

Ce a câștigat Ghiezi? A pierdut și harisma proro­cească și sănătatea. Și la ce i-au folosit cele pe care le-a luat? Când omul este sănătos, de toate se desfată, dar când este bolnav spune: „Nu vreau nimic pentru că sunt bolnav. Nu mă încântă nimic”. Iar Ghiezi și lepra a luat-o, și sănătatea și-a pierdut-o. Și mai mult decât atât, l-a pierdut și pe proroc. Însă ce a moștenit? Și a rămas proverbial cuvântul: „lepra lui Ghiezi”. Nu lepra lui Neeman, ci a lui Ghiezi.

(Ieromonahul Iosif Aghioritul, Starețul Efrem Katunakiotul, Editura Evanghelismos, București, 2004, pp. 184-185)