Precum mucenicii pătimind multe chinuri și arătând răbdare până la moarte s-au făcut vrednici de cununi și de slavă, și cu cât au suferit mai multe și mai grele dureri au dobândit mai multă slavă și îndrăznire către Dumnezeu, la fel și sufletele predate feluritelor necazuri, fie văzute și venite de la oameni, fie nevăzute și venite prin gândurile necuvenite sau născute de boli trupești, dacă le poartă cu răbdare până la sfârșit, dobândesc aceleași cununi ca și mucenicii și aceeași îndrăznire ca și ei.

Căci precum aceia au răbdat mucenicia chinurilor prin oameni, așa aceștia prin duhurile răutății care au lucrat și în aceia.

Și pe cât rabdă și aceștia mai mult necazurile de la cei potrivnici, pe atât își câștigă de la Dumnezeu mai multă slavă nu numai pentru viitor, ci și aici, învrednicindu-se de mângâierea Duhului cel bun.

(Sfântul Simeon Metafrastul, Parafrază în 150 de capete, cap. 131, în Filocalia, vol. V, p. 344)