Este foarte important ca noi să înţelegem modul în care Dumnezeu a creat neamul omenesc, bărbat şi fe­meie. Aceasta este o realitate întipărită în însăşi structura fizică a fiecărui om. Vocaţia fundamentală a fiecărei per­soane este deja dată în faptul că fiecare om este fie băr­bat, fie femeie.

De fapt, căsătoria şi imageria soţului şi a soţiei au sens tocmai fiindcă omul este bărbat şi fe­meie. Atunci când depăşim această condiţionare cultu­rală insidioasă care încearcă să ascundă deosebirea din­tre cele două sexe suntem pe drumul aflării legii naturale sau a Logosului.

Omul ca bărbat şi femeie are sens doar când este înţeleasă complementaritatea dintre sexe. Bărbatul şi femeia au înţeles doar raportaţi unul la celălalt.

Din nou, masculinitatea şi feminitatea sunt exprimate tocmai în şi prin trup. Ca şi cum Dumnezeu ar fi ştiut că vom avea nevoie de cât mai multe ajutoare cu putinţă ca să rămâ­nem pe calea care duce la destinaţia noastră finală: uni­rea cu Dumnezeu, îndumnezeirea. Din acest motiv, El ne-a creat bărbat şi femeie: pentru ca noi, în unirea tru­pească cu celălalt, să putem fi o icoană vie, vizibilă a relaţiei Sale cu fiecare dintre noi şi cu cosmosul ca întreg.

(Anthony Stehlin, Taina căsătoriei și contracepția. Problema contracepţiei din perspectiva tradiţiei dogmatice creştin-ortodoxe, Editura Doxologia, 2017, p. 85-86)