În această perioadă, iubita lui soră, Partenia, şi-a luat rămas bun de la ei având vârsta de numai şaisprezece ani şi s-a întors în Pont pentru a se face călugăriță în vestita mănăstire a Maicii Domnului, Teoschepatis.

Leonidas, mânat de dragoste frăţească şi îngrijorat de soarta surorii lui, care locuia în acel ţinut încon­jurat de cuceritorii barbari, a hotărât să o viziteze.

Pentru a ajunge pe celălalt țărm trebuia să meargă cu corabia. „Mai mulţi consăteni, spunea Leonidas, ne-am hotărât să călătorim împreună. În ajunul plecă­rii ne-am sfătuit ca a doua zi să plecăm dis-de-dimineață, iar dacă unul dintre noi ar fi întârziat, să fie deşteptat de ceilalţi. Eu, de obicei, mă trezesc cu două-trei ore mai devreme, atunci când mă culc cu grijă. Însă în acea noapte m-a cuprins un somn greu şi nu m-am deşteptat la timp, dar nici nu-mi amintesc să fi bătut cineva la uşă. În cele din urmă m-am deş­teptat, dar trecuseră deja aproape două ore şi cora­bia plecase. La început m-am întristat mult, dar apoi am înţeles că ceea ce se petrecuse nu fusese întâm­plător. «Voi merge cu următoarea, mi-am spus.» În timp ce mă îngrijeam să-mi rezerv un loc pentru a doua corabie, am aflat o veste cutremurătoare. Acea corabie pe care o pierdusem se scufundase în mare împreună cu cei o mie cinci sute de oameni care erau în ea."

Atunci Leonidas s-a întristat mult, dar în acelaşi timp a slăvit pe Dumnezeu pentru minunata lui izbă­vire.

(Monahul Iosif Dionisiatul, Starețul Haralambie - Dascălul rugăciunii minții, trad. și ed. de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2005, pp. 22-23)

Din seria Viața părintelui Haralambie Dionisiatul, puteți citi și:

3. Nunta lui Leonidas

5. Un exemplu de mare înțelepciune