Lăsăm bagajele la metocul părinților români și mergem în biserica Protaton, catedrala orașului Kareia, să ascultăm Vecernia. Este o biserică impunătoare din secolul XIII, de tip bazilical, cu o frumoasa frescă de Manuel Panselinos, înălțată în locul unei biserici mai vechi de către împăratul bizantin Andronic Paleologu. Hramul bisericii este Adormirea Maicii Domnului. În naos se află 20 de strane, unde stau reprezentanții celor 20 de mănăstiri ale Sfântului Munte, când se adună la Careia. Deasupra fiecărei strane se află icoana cu hramul mănăstirii respective.

Vecernia durează un ceas. La urmă eclesiarhul bisericii ne invită în Sfântul Altar să ne închinăm la sfintele moaște. Apoi ne închinăm la vestita icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului, numita „Axion Estin”, care stă pe un tron la răsăritul Sfintei Mese. Facem trei metanii, sărutăm icoana și mulțumim Maicii Domnului că ne-a învrednicit să ajungem în gradina ei, aici, în acest rai sfânt, pământesc. Este o icoană cu totul minunată, mare de 1,00 m X 0,60 m și îmbrăcată în argint și aur. În faţa ei a cântat odinioară arhanghelul Gavriil frumoasa cântare „Cuvine-se cu adevărat...”, învăţând pe călugări că așa se cuvine să laude pe Maica Domnului, cum se spune pe larg în minunile ei. În câteva clipe de răgaz ne rugăm pentru țara și Biserica noastră românească, pentru cei dragi de acasă, pentru cei sănătoși și cei bolnavi, pentru cei care călătoresc pe marea vieţii, pentru cei care ne iubesc sau ne urăsc, pentru cuvioşii părinți athoniţi, pentru smeriții călugări nevoitori astăzi în Sfântul Munte și pentru toată lumea.

La urmă cerem binecuvântarea Maicii Domnului pentru a călători cu pace și cu folos prin Sfântul Munte, cântăm în grai românesc „Cuvine-se cu adevărat” și ieșim din biserică.

În pridvor ni se arată o candelă care stă permanent aprinsă, lângă mormântul unde s-au îngropat călugării uciși de Ioan Vecos în anul 1204. Sunt martirii Ortodoxiei pe care i-a dat Muntele Athos.

În ce privește daniile românești pentru Protaton, se știe că o bună parte din ajutoarele trimise la Athos se distribuiau mănăstirilor athonite de la Kareia, prin Biserica Protaton, din care își făcea și ea parte. Ajutoare directe către Protaton trimit Matei Basarab și Vasile Lupu, care, în anul 1645, plătesc impozitele întregului Munte; iar Grigore Ghica (1660—1664; 1672—1673), Șerban Cantacuzino și alți domni munteni ii trimit ajutoare din venitul Ocnelor Mari.

(Protosinghel Ioanichie Bălan, Pelerinaj la Locurile Sfinte, editura Episcopiei Romanului şi Huşilor, 1992, p. 377)