Pregătiți de-acuma să călătorim

Sus, în veșnicie, la Ierusalim.

Să am pașaportul – sufletul curat,

Căci la multe vame sunt verificat.

Vameșii acolo te opresc mereu

Și-ți arată fapte din trecutul tău.

Țin în mâinile lor negre o mulțime de zapise,

Căci păcatele de-o viață toate-n ele ne stau scrise.

Sufletul, cu frică mare, stă cu multă-ngrijorare.

Ce răspuns să dea la fiare?

Că la diavoli, milă n-are.

Unii se rânjesc la tine, alții strigă cu asprime.

Alții vor să te lovească, cu privirea lor drăcească

Și te mint, și te-nconjoară, vor cu toți să te doboare

Și nu scapi din mâna lor, fără înger păzitor.

Sufletul, de frică mare, rar răspunde la-ntrebare,

Numa-un înger păzitor dă răspuns în fața lor.

La faptele destul de bune, dracii tot mai au ce spune

Și-i învălmășeală mare, diavolii-s mai rău ca fiarele.

Ei scrâșesc cu dinții lor, vor să te-arunce-n gol.

Numai un înger păzitor te scapă din mâna lor.

Calea este anevoiasă către patria cerească,

Căci la multe vame stai pân’ la poarta de la Rai.

Și-ți arată orice păcat pe care nu l-ai lepădat.

Și de n-ai mărturisire și preasfânta-mpărtășire,

Diavolii te trag în jos, către iadul cel pucios.

Se țin după tine scai, pân’ la poarta de la Rai.

Iar acolo plâng amar, că le-a fost munca-n zadar.

Iară sufletul curat vede bine c-a scăpat.

Și se duce-n veșnicie, la Domnul în Împărăție.

De aceea, cât trăim, fapte bune să sporim,

S-avem vistieria mare, să plătim la fiecare:

Privegheri și rugăciuni, multe, multe-nchinăciuni,

Milostenii să faci, la bătrâni și la săraci.

Să ai dragoste cu toți, să nu fii oprit la porți.

Iar la poarta de la Rai, mulți povățuitori să ai.