Călăuza către Hristos

Puncte de vedere

Călăuza către Hristos

    • Călăuza către Hristos
      Foto: Pr. Adrian Dobreanu

      Foto: Pr. Adrian Dobreanu

Aidoma Magilor, și noi suntem chemați să pornim pe cale. Și să fim deopotrivă în ipostaza căutătorilor și a vestitorilor. Așa cum au fost ei. Căci prin colind ne asemănăm și noi lor. Vorbim despre Hristos care se pregătește să se nască în iesle.

Aspecte introductive

Precum știm, Nașterea lui Hristos e acompaniată de anumite momente și elemente rol aparte. Steaua e cea care vine să o vestească, îngerii se bucură și anunță păstorii, iar magii călătoresc din depărtări spre a fi părtași mărețului eveniment. Pericopa evanghelică de astăzi vine să ne vorbească despre unele dintre cele mai importante. Ni-L arată pe Hristos înfășat și ne vorbește despre personalitățile care au venit a-I aduce închinare.

Magii

Cea dintâi călătorie înspre iesle începe din Răsărit și e marcată de un popas în capitala lui Irod. Magii sunt protagoniștii ei. Veniți de departe, sunt călăuziți de o stea, a cărei strălucire îi face să ajungă în Ierusalim. Aici, întrucât călăuza nu-și mai arată lumina, sunt nevoiți să întrebe încoace și încolo despre nașterea minunată. Produc tulburare. Capitala freamătă. Irod nu e nici el fericit. Adună pe reprezentanții Legii spre a le cere lămuriri și află de la aceștia că locul nașterii îl reprezintă Betleemul. Apoi, îi iscodește pe magi. Ar dori să știe mai multe. Tot el e cel care îi trimite înspre locul cu pricina, cu mesajul: „Mergeţi şi cercetaţi cu de-amănuntul despre Prunc şi, dacă Îl veţi afla, vestiţi-mi şi mie, ca, venind şi eu, să mă închin Lui”. De fapt, vorbele lui maschează, precum se va vedea ulterior, intenții mârșave.

Dat fiind faptul că respectabilii crai ai Orientului sunt mânați de intenții bune, ajung să vadă din nou steaua după ce ies din cetate. Ea e cea care îi duce până la iesle. Acolo, au prilejul de a se închina și a-i aduce daruri. Relatatarea vine să ne vorbească despre acest aspect. Și ne arată că fiecare dar avea o simbolistică aparte. Unul vorbea despre  Divinitatea Sa, altul despre însușirile Sale Împărătești, iar altul despre calitățile sale de muritor.

Evanghelistul ține să noteze și câteva aspecte ce țin de cadrul și desfășurarea evenimentelor. Arată că s-au închinat. Căci în fața unui Împărat nu te prezinți oricum, ci respectând cutume ce implică, apodictic, închinarea, ca formulă introductivă. Și nu uită să menționeze un aspect esențial cu privire la distinșii oaspeți. Citez: „luând înştiinţare în vis să nu se mai întoarcă la Irod, pe altă cale s-au dus în ţara lor”. Ce va urma după aceasta va face obiectul unor paragrafe ce se vor lectura anteroir.

În loc de concluzii

Aidoma Magilor, și noi suntem chemați să pornim pe cale. Și să fim deopotrivă în ipostaza căutătorilor și a vestitorilor. Așa cum au fost ei. Căci prin colind ne asemănăm și noi lor. Vorbim despre Hristos care se pregătește să se nască în iesle. Mititel, înfășețel, în scutec de bumbăcel. Și-n același timp despre Împăratul Cerului și al pământului, despre reconfigurarea lumii și împlinirea făgăduinței răscumpărătoare. Prin colind și rugăciune, suntem și noi chemați a face ceea ce au făcut ei. Avem încredințarea unei misiuni aparte. Aceea de a căuta ieslea și de a-i îndemna și pe alții s-o facă. A-i molipsi de căutarea, bucuria și elanul nostru. Și a ne feri de Irozi ce maschează intenții meschine. Crăciunul nu poate fi altfel decât în jurul lui Hristos. Fără El, se transformă într-o adevărată campanie ucigașă, precum cea organizată de Irod. Una în care patimile se înstăpânesc ceas de ceas și clipă de clipă în sufletul nostru. Nu cred că acesta-i deznodământul dorit. Nu-i așa? Îndrăzniți! Sărători cu bucurie!