Și a povestit, zâmbind, că odată a întrebat pe părintele Paisie, cunoscutul pustnic din Sfântul Munte, cele despre foc, iar acela, cu umorul său caracteristic i-a spus:

– Desigur, așa să faci! Oriunde vei merge să ai cu tine un bidon cu benzină și dacă cineva îți cere să nu postească pentru motive de sănătate, să-i spui: „Așteaptă o clipă!”. Aruncă atunci benzină în cele patru părți ale camerei lui și dă-i foc. Dacă îl vei vedea că nu se poate mișca și e în primejdie să ardă, să-i îngădui să se dezlege. Dar dacă-l vei vedea că sare și fuge să se salveze, să-i spui: Tu trebuie să postești!”

Postul are ca scop îmblânzirea pornirilor dezordonate și poftelor trupului, și să-l smerească pe om. Dacă boala, potrivit îngăduinței dumnezeiești, a luat pe seama ei treaba asta, atunci ce să-i mai facă postul?

(Arhimandritul Epifanie I. Teodoropulos, Crâmpeie de viață, Editura Evanghelismos, București, 2003, p. 107)