Cel mai important este ca un copil să devină creștin, ca părinții să nu caute în el ce le convine lor, ci ceea ce este al lui Dumnezeu, și să se străduiască să nu le semene lor, ci lui Hristos. Mulți părinți vor să-și educe copiii așa cum vor ei, dar din lipsa unui ideal se îngrijesc numai de un singur lucru: copilul lor să nu fie mai prejos decât ceilalți copii, să fie învățat, să se îmbrace bine, adică pun accentul pe lucruri nesemnificative, iar ce este important se neglijează.

Dar ce poate fi mai important decât să se semene semințe duhovnicești, decât să-l înveți pe copil să guste din bucuria duhovnicească, altfel spus, de a-l aduce la Dumnezeu. Trebuie să înțelegem că în afara Bisericii toate acestea sunt imposibil de realizat. Când omul încearcă să-și educe copilul în afara Bisericii, de fapt el îl lipsește de bucuriile viitoare, nu-i permite să se realizeze deplin, iar prin aceasta îl lipsește de plinătatea existenței.

Iată de ce grija principală a părinților va fi îmbisericirea copilului, ca el să iubească din pruncie Biserica, să rămână în ea, iar ea să-l binecuvânteze, să-l ocrotească și să-l îndrume mai departe în viață.

(Pr. Evgheni Șestun, Familia Ortodoxă, traducere din limba rusă de Lucia Ciornea, Editura Sophia, București, 2005, pp. 15-16)