În anul 2022, Dumnezeu mi-a vorbit tainic că a venit vremea ca viața schimonahiei Safta Brâncoveanu să fie cunoscută cu temei românilor, pentru actul filantropic de neegalat în România, iar purtarea sa harismatică merită cu prisosință mai multă luminare. Astfel, am luat decizia de a mă documenta și aduna material bibliografic.

Începusem lucrarea, dar în toamna acelui an am fost diagnosticat cu o tumoră de parotidă partea stângă ce impunea o operație cât mai urgentă pentru extirparea ei. De abia în preajma marii sărbători a Nașterii Domnului Hristos am găsit un chirurg la Oradea pentru a mă opera. Operația a fost programată pe data de 8 februarie 2024. Fac precizare că am fost investigat de mai mulți medici, dar toți au refuzat să mă opereze, din cauza gradului ridicat de dificultate generat de prezența nervilor faciali care treceau prin această tumoră. Consecința era rămânerea definitivă cu o hemipareză pe partea stângă și toate celelalte suferințe: gură strâmbă, lipsă salivă, ochi căzut fără lăcrimare și multe altele.

Doar acest chirurg de la Oradea, spre care m-a diriguit Dumnezeu și Cuvioasa Safta Brâncoveanu, mi-a promis că va încerca scheletizarea și conservarea nervilor, iar hemipareza va fi recuperabilă sută la sută. Totodată, chirurgul mi-a spus că mai mult ca sigur tumora are caracter benign.

Operația a decurs bine, am intrat în blocul operator la ora opt dimineața și m-am trezit la ora patru și jumătate după-amiază. Chirurgul mi-a confirmat că a conservat nervii, iar hemipareza va fi recuperabilă într-un an de zile. Acum rămânea să aștept rezultatul examenului de laborator histopatologic.

Exact la o lună de zile, pe data de 8 martie dimineața mă găseam în Biblioteca Județeană G. T. Kirileanu din Piatra Neamț. Mai căutam ceva material bibliografic despre boierii moldoveni din vremea Saftei Brâncoveanu. Deși hemipareza era instalată pe partea stângă, jumătate de gură căzută incontrolabilă, la fel ca ochiul și multe altele, eram fericit că puteam să îmi continui lucrarea despre Safta Brâncoveanu.

Toată această stare pe care am acceptat-o și cu care m-am împăcat, mulțumind Domnului Hristos, a fost întreruptă de apelul telefonic al profesorului chirurg de la Oradea care mi-a spus verde în față: „Domnule Nica, acum vă cunosc și trebuie să vă spun că a venit rezultatul analizei histopatologice”. A confirmat că tumora este malignă, adică e cancer. M-a chemat la Oradea să mă pună în legătură cu o doctoriță oncolog.

Bineînțeles că vestea m-a năucit și am simțit că se prăvălește cerul pe mine. Am ieșit din bibliotecă și am stat mai multe ore în mașină într-o parcare să mă pot liniști. Nu mai eram în stare nici să mă rog. Soția era internată în spital pentru alte investigații. Am plecat de urgență la Oradea. Urma ca a doua zi după-amiază să merg la doctorița oncolog. Fac precizarea că tot actul medical a fost făcut sub acoperirea cu rugăciuni a duhovnicului meu, părintele Ciprian Ipate, care m-a încurajat mereu și a declanșat o adevărată mașinărie de rugăciune pentru mine. Nu știu dacă pot să îi mulțumesc îndeajuns vreodată. Cu siguranță Dumnezeu îl va răsplăti.

Doctorița de la Oradea, după ce a citit rezultatul, a spus: „până acum trebuia să fiți operat din nou și mărită aria de extirpare din jurul locului unde a fost tumora”, adică practic să-mi fi scos o parte din față, să rămân mutilat. Am întrebat-o despre tratamentul cu chimioterapie și radio, dar mi-a spus că în zona capului și a gâtului va produce consecințe mai grave, lăsând de înțeles că cea mai bună soluție este o nouă operație, dar cu consecința mutilării, ce îmi oferea perspectiva de a mai trăi.

Am ieșit din cabinet însoțit de băiatul și soția mea, într-o stare greu de descris în cuvinte. După această consultație credeam cu adevărat că nu voi mai prinde Marele Praznic al Învierii Domnului. Imediat l-am sunat pe chirurg, care mi-a spus că abia a doua zi la orele șaptesprezece mă poate primi. A urmat o noapte plină de rugăciune la Domnul Hristos, Căruia Îi vorbeam așa: „Doamne, Îți mulțumesc pentru toate câte mi-ai dăruit în viața mea, iar acum, în acest ceas greu, îmi este rușine să Îți cer lungime de zile. Să se împlinească voia Ta, pentru că alții au plecat mult mai tineri ca mine, sau mămici care au lăsat în urmă prunci și multe altele. Doar două lucruri Îți cer, te rog să îmi mai lași puțin timp pentru a termina de scris Viața Saftei Brâncoveanu și să mă sfătuiești ce decizie să iau mâine la întâlnirea cu chirurgul: să mă operez din nou sau să las lucrurile așa.” Am adormit puțin spre ziuă și m-am trezit oarecum dezamăgit. Nu primisem niciun semn ca răspuns al rugăciunilor mele. Ziua a trecut greu, însoțită de rugăciune. Mă gândeam că nu o să-mi mai pot termina cartea privind viața Saftei Brâncoveanu, care îmi era/este atât de dragă.

La acea vreme nu știam că Schimonahia Safta Brâncoveanu urma să fie canonizată.

Dar iată minune mare! Domnul Hristos nu m-a lăsat și mi-a vorbit imediat prin gura profesorului chirurg, iar atunci mi-am zis în gând: cât de slabă și puțină îmi este credința, de altfel, ca și acum când scriu aceste rânduri.

Cum am intrat în cabinetul doctorului, profesorul mi-a zis așa: „Domnule Nica, eu v-am operat, eu știu ce am scos de acolo și ce am lăsat. Nu recurgem la o nouă operație, vom aștepta sub o atentă monitorizare. Acesta este sfatul meu și va fi bine.” Am prins aripi noi și îmi venea să zbor, Îi mulțumeam Domnului și Îi ceream să mă ierte pentru puțina mea credință. Domnul Hristos S-a milostivit cu mine și mi-a îngăduit să scriu cu spor și să termin cartea privind viața Saftei Brâncoveanu. În vară, i-am prezentat maicii starețe Iosefina Giosanu și maicii Anatolia Bălăiță manuscrisul și au apreciat că este un semn de la Dumnezeu, pentru că deja maicile aveau un dosar întreg cu documente despre viața Cuvioasei, ce urma să fie canonizată. Astfel, în luna august 2023, această carte a văzut lumina tiparului.

Apreciez cu siguranță că rugăciunile Saftei Brâncoveanu către Domnul Hristos m-au ajutat foarte mult, iar de atunci o invoc în fiecare seară în puținele mele rugăciuni și îi mulțumesc. Maica Anatolia, o osârdioasă pentru cunoașterea biografiei Cuvioasei Safta, cu multă evlavie m-a condus în gropnița mănăstirii și mi-a arătat cinstitele moaște ale Saftei Brâncoveanu, loc unde întreține mereu candela aprinsă și înalță rugăciuni către Dumnezeu.

Acum, despre mine ce să vă mai spun, doar că Cuvioasa Safta Brâncoveanu, cu rugăciunile ei și voia Mântuitorului nostru Domnul Hristos, a făcut o adevărată minune. M-a îndemnat să îi scriu viața și... iată, peste trei luni, voi împlini doi ani de când am fost operat, iar eu nevrednicul, prin mila Domnului, mă simt foarte bine. Fața mea și-a recăpătat funcționalitatea în integralitatea ei, iar cancerul a plecat din mine spre pustiile locuri.

Slavă ție, Dumnezeule, pentru toate și slavă Cuvioasei Safta Brâncoveanu pentru minunea și tot ajutorul primit!

Petru Nica – Varatic 30.10.2024

(Pr. dr. prof. Bogdan Racu, Sfintele Cuvioase Nazaria, Olimpiada şi Elisabeta (Safta) Brâncoveanu de la Mănăstirea Văratec, Editura Doxologia, 2026, pp. 124-128)