De m-ar fi părăsit bunătatea lui Dumnezeu, aș fi rămas om vechi, cu totul în păcatele începute din tinerețe și continuate în parte până acum și aș fi fost cu totul beznă și întuneric, necurăție și putoare. Iar acum, bunătatea lui Dumnezeu neîncetat mă curăță, mă sfințește, mă înnoiește, mă înmiresmează și mă împodobește.

Slavă Domnului pentru toate!

(Sfântul Ioan de Kronstadt, Spicul viu, Editura Sophia, București, 2009, p. 67)