Când vrăjmașul nu poate birui nici pe cei ce au fost robiți de păcat, nici pe cei ce luptă a se elibera de el, aleargă la cei îmbunătățiți duhovnicește, luptă împotriva lor cu mult meșteșug, făcându-i a uita de inamicul lor (diavolul), care-i lângă dânșii, îi atacă cu mare violență și îi hrănește. Ei își închipuie lucruri peste puterea lor, mai înainte de a ajunge la desăvârșire.

Din aceasta ia naștere neglijența față de rănile primite. Socotind aceste pofte și hotărâri ale săvârșirii ceva deja realizat, se mândresc în diferite chipuri. De aceea, nu voiesc a suferi nici cel mai mic obstacol ori cuvânt, ci își petrec timpul cu multe și lungi reflexiuni, crezând că gândirea lor e sigură. Și atunci suferă mari tulburări pentru iubirea lui Dumnezeu. Și fiindcă atunci când își fac aceste închipuiri nu simt nicio supărare și împotrivire în trupul lor, se socotesc a fi pe treapta celor desăvârșiți, care suferă mari amărăciuni.

Nu-și dau seama că una sunt cuvintele și hotărârile, iar alta lucrurile și faptele.

Deci, frate, de voiești să scapi de această cursă, hotărăște-te a lupta cu vrăjmașii diavoli care te atacă în fapt concret și vădit. Atunci vei vedea lămurit dacă hotărârile tale luate sunt adevărate ori false, puternice ori slabe, încât vei putea merge spre virtute și desăvârșire, pe o cale bătută, sănătoasă și împărătească. Iar contra vrăjmașilor ce nu te supără acum, te sfătuiesc să nu te ridici cu război decât după ce, în prealabil, vei cunoaște că te vor ataca, cu vremea. Cu această cunoaștere de mai înainte te poți pune în pază, poți lua hotărâri ca să li te împotrivești, ca atunci când vor veni să nu-ți poată face nimic, găsindu-te pregătit.

De aceea, nu lua vreodată hotărârile tale drept fapte și realizări, chiar de ai fi deprins în virtuți de câtva timp, cu metode foarte potrivite.

Fii smerit, teme-te de tine și de neputința ta! Nădăjduiește numai în Dumnezeu, aleargă la El cu dese rugăciuni, ca să te întărească și să te apere de primejdii, dar mai ales de orice prezumție și nădejde în tine.

Astfel, de vei fi smerit, chiar de nu vei fi scutit de unele mici neajunsuri (în care uneori te lasă Dumnezeu ca să-ți vezi neputința și, de sunt în tine, să păzească unele lucruri bune), totuși ți-e permis să dorești și să-ți propui la scopuri decisive a te sui la o treaptă mai înaltă de desăvârșire.

(Nicodim Aghioritul, Războiul nevăzut, Editura Egumenița, Galați, pp. 109-111)