„Dacă grăuntele de grâu, când cade în pământ, nu va muri, rămâne singur; iar dacă va muri, multă roadă aduce” (Ioan 12, 24). Așadar, „mori”, dacă vrei să fii roditor; „mori” cu adevărat, așa încât să ai în inima ta simțământul că ai murit. Ca mortul, care este nepăsător față de tot ce-l înconjoară, să fii și tu: te laudă – taci, te ocărăsc – taci, capeți câștig – taci; ești sătul – taci, ești flămând – taci.

Așa să fii față de toate cele din afară, iar lăuntric să fii acolo unde ajunge orice mort, înaintea feței Atotdreptului Dumnezeu, gata să asculți hotărârea cea din urmă a judecății.

„Dar care este roada, veți spune, de vreme ce totul se va stinge?”. Nu, nu se va stinge, ci va apărea o energie, și încă ce energie! „O clipă doar a mai rămas”, îți vei spune, „acum vine sentința: să mă grăbesc să mai lucrez ca să mai lucrez ceva” – și o să te grăbești. Și tot așa în fiecare clipă.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an, Editura Sophia, București, pp. 85-86)