De ce te alipeşti de făptură şi nu de Ziditorul făpturii? Iubeşti mai mult făptura, decât pe Făcătorul acesteia? Cine laudă mai mult o lucrare, decât pe cel care a făcut-o? Oare atunci când noi vedem o lucrare artistică, nu grăim neîncetat: ce bun şi înţelept este pictorul care a făcut aceasta? Oare nu toţi ne minunăm şi lăudăm mai mult pictorul decât lucrarea acestuia? Însă de lucrare ne minunăm cu mai puţină râvnă, pentru că lucrarea nu s-a făcut pe sine însăşi şi nici că poate să se facă. Tot astfel e şi cu făpturile lui Dumnezeu: noi trebuie să ne minunăm de Dumnezeu şi să îl proslăvim şi să ne alipim de El cu tot sufletul, şi nu de făptura stricăcioasă. Însă de vei lăuda făptura, atunci să lauzi mai mult pe Cel Care a făcut-o, căci făptura va putrezi şi se va preface în pulbere şi cenuşă - Domnul însă e Singurul veşnic, Care este întru vecii vecilor. Aşadar, tu nu trebuie să iubeşti mai mult făptura, pentru că făptura nu s-a zidit pe sine. Chiar dacă făptura este frumoasă, nu ea s-a înfrumuseţat pe sine; chiar dacă este minunată, nu ea s-a făcut pe sine astfel. De aceea, alipeşte-te cu toată inima de Făcătorul şi Ziditorul a toată făptura şi de Care atârni întru totul. Întru nimic altceva nu vei afla odihnă veşnică şi locaş tihnit, decât întru Unul Dumnezeu şi preasfântul Său har. Căci alipirea de făptură este moarte, iar alipirea de Ziditorul este viaţă şi bucurie veşnică.

(Sfântul Dimitrie al Rostovului, Alfabetul duhovnicesc, Editura Sophia, București, 2007, p. 49)