Pe cel care n-a început rânduiala vieții duhovnicești nu-l zdruncină neumblarea după această rânduială, debandada lăuntrică – dar cine a început-o și se lasă apoi de ea are de suferit mari vătămări. Grăuntele cuprins de ger nu piere: puterea vieții se păstrează în el. Floarea degerată, însă, piere ori este vătămată, după cât de tare a înghețat. Așa și aici: pentru cel în care începătura vieții a început să se arate, este pierzător să o lepede.

După fiecare lepădare, puterile devin tot mai slabe, iar în cele din urmă se vlăguiesc de tot, rămân doar numele și rânduiala vieții dinafară, fără conținutul lăuntric corespunzător. Într-una din pildele sale, Mântuitorul spune că în casa necurată trăiește un singur drac, iar în cea curățită, dar părăsită din nepăsare, se întorc deja șapte draci.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Răspunsuri la întrebări ale intelectualilor, traducere de Adrian și Xenia Tănăsescu-Vlas, volumul II, Editura Sophia, București, 2007, p. 15)