Să socotim cu mintea noastră prisosinţa darului lui Dumnezeu către noi. Oare de câte ori n-am căzut în primejdii sufleteşti şi trupeşti şi acest Domn nu ne-a izbăvit! De câte ori n-am ascultat dracii vicleni şi am făcut voia diavolului, iar a lui Dumnezeu am călcat-o de bună voia noastră! Acesta nu ne-a părăsit, nici nu ne-a dat spre stricăciune vrăjmaşului. El ne-a păzit, ne-a hrănit şi ne-a chivernisit viaţa, răbdând şi aşteptând din zi in zi să ne pocăim, să ne întoarcem şi să alergăm către El.

(Sfântul Teodor Studitul, Cuvântări duhovnicești, Editura Episcopiei Alba-Iulia, Alba-Iulia, 1994, p. 96)