Dumnezeule, ajută! Dar nici tu, omule, să nu zaci!
Ajutorul de la Domnul vine ca răspuns la strădaniile noastre şi unindu-se cu ele le face puternice. Dacă aceste strădanii nu există, ajutorul lui Dumnezeu nu are pe ce se pogorî, şi nici nu se pogoară.
Ajutorul de la Domnul vine ca răspuns la strădaniile noastre şi unindu-se cu ele le face puternice. Dacă aceste strădanii nu există, ajutorul lui Dumnezeu nu are pe ce se pogorî, şi nici nu se pogoară. Dar iarăşi, de e în tine nădăjduire în sine şi, prin urmare, lipsa simţământului că ai nevoie de ajutor şi a căutării acestui ajutor, ajutorul lui Dumnezeu nu se pogoară. Cum să se pogoare acolo unde este socotit de prisos?! Şi atunci când lucrurile stau astfel, omul nici nu are cu ce să-l primească: fiindcă el se primeşte cu inima, iar inima se deschide pentru primirea acestui ajutor prin simţământul că are nevoie de el. Aşadar, este nevoie şi de nădejde în Domnul, şi de strădanie. Dumnezeule, ajută! Dar nici tu, omule, să nu zaci!
(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an, Traducere din limba rusă de Adrian şi Xenia Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, 2011, p. 14)
Să așteptăm cu încredere bucuriile promise de Dumnezeu!
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro