Chiar la începutul nevoinţelor sale întru nebunia cea pentru Hristos, învăţa în Academie, studentul Piotr Gavrilovici Krîjanovski. Teofil era încă ascultător, în vremea când s-a legat între ei o prietenie frăţească. Tinerii petreceau ceasuri întregi în convorbiri mântuitoare de suflet, cugetând la soarta omenească, la deşertăciunea pământească şi la viaţa cea de dincolo de mormânt.

Fericitul Teofil, văzând bunele năzuinţe şi inima ascultătoare a prietenului său, se străduia cu orice preţ să întărească şi să facă să rodească în sufletul lui aceste seminţe bune ale cuvântului Dumnezeiesc. 

— „Împacă-te cu Dumnezeu”, astfel îi grăia Teofil prietenului său, „împacă-te cu El şi vei afla odihnă. Prin aceasta va veni la tine binele. Primeşte legea din gura Lui şi pune cuvintele Lui în inima ta. Şi dacă vei plini făgăduinţele tale, peste căile tale va răsări lumina”( Iov 22, 21-22; 27-28).

(Vladimir Znosko, Sfântul Teofil cel Nebun pentru Hristos - Viața și acatistul, Editura Egumenița, Galați, 2009, p. 10)