Crucea înseamnă silirea firii, adică stăruința omului de a merge pe drumul care duce către Dumnezeu. Crucea înseamnă lupta împotriva comodității de orice fel, căci spune Sfântul Isaac Sirul: comoditatea îndepărtează de la om darurile lui Dumnezeu.

Lâncezeala și comoditatea împiedică gândirea să fie cuprinsă de adevărata cunoaștere. Comoditatea în viața creștinului alungă perspectiva ca inima omului să primească darul îndrăznirii celei sfinte prin rugăciune către Dumnezeu.

Taina Crucii înseamnă însă și teologia Fericirilor, pe care Dumnezeu a lăsat-o ca pe o platformă pe care să se contruiască casa bucuriei omului: bucurie întru iubirea vrăjmașilor, care este cruce, bucurie întru lacrimile cele de umilință, de căință pentru păcatele săvârșite, căință care este cruce, recunoașterea slăbiciunilor și a păcatelor proprii și a virtuților celorlalți, lucru care înseamnă, în cele din urmă, stare de cruce.

Crucea ne îndeamnă să iertăm aproapele, crucea ne îndeamnă să ne rugăm pentru vrăjmași. Un mare părinte al Bisericii mai apropiat de vremea noastră spunea că nu poți să-l ierți decât pe cel pe care îl iubești, arătând că iubirea, în cele din urmă, este purtarea crucii.

(Fragment din predica Înaltpreasfințitul Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, rostită în data de 14 septembrie 2016, la sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci, în cadrul Sfintei Liturghii oficiate la Catedrala mitropolitană din Iași.)