Domnul a spus: „Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta și, închizând ușa, roagă-te Tatălui tău Care este întru ascuns; și Tatăl tău, Care vede întru ascuns, îți va răsplăti la arătare” (Matei 6, 6). Adevărata rugăciune lucrează în adâncurile noastre cele mai intime, pe care învățăm să le ascundem de privirile din afară. Dacă mă avânt acum în astfel de chestiuni sacre pentru fiecare dintre noi, sunt silit să o fac de atmosfera tragică de tensiune din lume, și mai cu seamă, de propria mea conștiință că împreună Îi aparținem lui Hristos. Împărtășim, prin urmare, ceea ce ni s-a dat să cunoaștem printr-un dar venit de Sus.

Hristos ne-a dat cuvântul pe care L-a primit de la Tatăl (cf. Ioan 17, 14). A vorbit despre Sine Însuși ca despre piatra de care se vor zdrobi toți cei ce vor cădea pe ea și care îi va face praf pe toți cei asupra cărora va cădea (cf. Matei 21, 44). Cum anume însă? Oare noi vom cădea pe această piatră mare și minunată sau piatra va cădea peste noi? Nu știm. Dar oricum ar fi, suntem azvârliți într-o lume alcătuită de realități a căror existență nu o bănuiam înainte.

(Arhimandritul Sofronie, Rugăciunea – experiența vieții veșnice, Editura Deisis, Sibiu, 2001, p. 65)