Înainte de toate, trebuie să ne fie limpede un lucru: Dumnezeu ne-a zidit nu pentru durere, ci pentru bucurie.

Unde îl vedem noi mai întâi pe om? În Rai! După mărturia Sfintei Scripturi, mai cu seamă a Noului Legământ, omul este menit pentru Rai, şi nu pentru iad.

Faptul că mulţi pier nu înseamnă că aşa au fost vrerile lui Dumnezeu pentru om. Nu! „Dumnezeu dragoste este” (1In 4,8). El nu vrea moartea păcătosului (Iez. 33,11), ci dimpotrivă, ca „toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vie” (1Tim 2,4).

Plină de mare însemnătate este următoarea împrejurare: la înfricoşata Judecată, Mântuitorul va spune drepţilor: „Veniţi binecuvântaţii Părintelui meu, moşteniţi împărăţia cea gătită vouă de la întemeierea lumii.”

Iar păcătoşilor le va spune: „Duceţi-vă de la mine, blestemaţilor, în focul cel vecinic, carele este gătit diavolului şi îngerilor lui” (Mt 25, 34,41). De aici se vede limpede că după planul cel bun al lui Dumnezeu, Raiul a fost pregătit pentru oameni, iar iadul pentru diavoli.

(Arhimandritul Serafim Alexiev, Viața duhovnicească a creștinului ortodox, Editura Predania, 2006, p. 241)