Eu sunt pentru o veselie, pentru o bucurie duhovnicească! Mie nu mi-e frică că cineva care se bucură nu poate să fie cu Dumnezeu. Sunt exagerări toate afirmațiile acestea: că nu trebuie să râzi, că nu trebuie să zâmbești. Uite că și Dumnezeu zâmbește într-un anumit fel. Gândiți-vă la faptul că, într-o anumită traducere a psalmului 20, se spune: l-ai umplut cu zâmbetul feței tale, l-ai umplut de veselie. Pe cine? Pe împărat. Nouă, dacă suntem împărați peste patimi, Dumnezeu ne zâmbește - este o modalitate de exprimare a bucuriei lui Dumnezeu. Sunt exagerări toate lucrurile acelea care pun accentul pe plâns, care pun accentul pe lacrimi, care pun accentul pe întristare. Să știți că există o pocăință cu bucurie.

(Părintele Teofil Părăian, Rugăciunea, pelerinaj către cer, Editura Doxologia, Iași, 2013, p. 42)