Oricare ar fi relațiile dintre oamenii care se iubesc, ei își caută unii altora numai binele. Când ești soț adevărat, ești în stare să-ți dai picătură cu picătură sângele și viața ta pentru a o salva pe a soției, ești în stare să înduri orice, măcar pentru o nădejde.

Când ești fiu adevărat, ești în stare de o ascultare desăvârșită, de o recunoștință nemărginită și de o iubire totdeauna îndatoritoare și respectuoasă. Când ești frate adevărat, ești în stare să ierți și să uiți orice jignire, să depui orice osteneală, să arăți orice bunătate, să biruiești orice piedică, să te alipești de orice suflet, să asculți orice cuvânt, să dai orice jertfă.

Când ești păstor adevărat, ești în stare să-ți dai viața pentru oile tale (Ioan 10, 11). Vei căuta ușile lor, pășunea lor, rănile lor, păcatele lor și mântuirea lor. Și nimic din ce ar putea face rău sau bine oilor tale nu ți-ar fi indiferent. Deci înțelegem și așteptăm ca să facă unii pentru alții lucruri neobișnuite altor stări, dar obișnuite dragostei, când aceasta este adevărată.

(Un mare mărturisitor creștin: Preotul Constantin Sârbu, Editura Bonifaciu, București, 2008, pp. 172-173)