Sfinții părinți cu multă osârdie îndeamnă să se îndeletnicească omul cu nevoința tăcerii. În chip minunat, Avva Isaia sfătuiește: „Înțelepciunea constă nu în faptul de a nu vorbi, ci în faptul de a ști când să vorbești. În știința de a tăcea și în știința de a vorbi! Cugetă înainte de a vorbi și răspunde așa cum trebuie! În știința ta fii ca un neînvățat, ca să pui pe fugă multele ispite! Nu te lăuda cu știința ta, deoarece nimeni nu știe nimic. Iar cununa a toate este să te mustri pe tine însuți, să te faci mai mic decât aproapele tău și să năzuiești către Dumnezeu!”.

Orice grăire trebuie să aibă un scop, și încă un scop înalt! Grăirea deșartă însă ne abate de la scopurile înalte, așezate limbii omenești.

(Arhimandrit Serafim Alexiev, Tâlcuire la Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, traducere din limba bulgară de Gheorghiță Ciocioi, Editura Sophia, București, 2011, p. 53)