Este o rețetă pentru cei care nu-și fac datorii în această lume, iar dacă sunt dintre cei cu datorii, chiar și aceștia pot fi fericiți, acceptând necazul scurt de acum prin care trec și bucurându-se cu nădejdea la fericirea viitoare, făgăduită tuturor celor care caută dreptatea și se luptă ca să se păstreze cât mai curați.

Oamenii se pot bucura cu atât de puțin, încât nu ar avea nevoie să se cheltuiască aproape cu nimic pentru aceasta. Dacă unii au nevoie de bani mulți pentru a căuta bucuria și visează la vacanțe în locuri cu cheltuială și la tot felul de lucruri materiale care să le bucure ochii și celelalte simțuri, alții pentru a se bucura nu au nevoie decât de un colț liniștit și de o carte bună, iar alții se bucură pentru un loc cald și o bucată de pâine.

Sigur că sunt diferențe mari între felurile de a fi ale oamenilor, însă este greu de înțeles de ce acela care are bani mulți nu se poate bucura pentru aceleași lucruri de care s-ar bucura un om fără bani, adică să-și găsească fericirea în liniștea sufletească, să mulțumească pentru ceea ce are și, desigur, să ajute pe cei care nu au, căci dacă nu se gândește și la aceștia, atunci ar trăi ca un egoist; iar lucrul acesta se poate întoarce asupra lui, deoarece dacă ești nepăsător față de cel care are nevoie de ajutor, atunci ești nepăsător față de Hristos. O astfel de nepăsare duce la pierderea harului fără de care nimeni nu poate să trăiască adevărata fericire.

(Singhel Ioan Buliga, Provocările creștinului ortodox în zilele de astăzi,  Editura Egumenița, Galați, 2012, pp. 326-327)