„Cel ce mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi”
Sfânta Împărtăşanie nu doar deschide calea spre veşnicie, ci este chiar dătătoare de viaţă, dăruind trupurilor slăbite sănătate şi putere.
După Sfânta Spovedanie şi întotdeauna după ce cer binecuvântarea duhovnicului, cu nerăbdare şi dorinţă negrăită, bolnavii vin către Sfântul Potir pentru a se împărtăşi cu Sfântul Trup şi Sânge ale Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Participă, aşadar, la Cina cea de Taină, primind hrana sfântă, Pâinea cea din Ceruri, expresie negrăită a bucuriei. Cum să nu ţi se umple inima de mulţumire şi recunoştinţă?
Pentru orice credincios, Sfântul Potir înseamnă mântuire. Paraclisele, Sfântul Maslu, cuvintele pline de învăţături ale preotului, toate le sunt de folos credincioşilor. Cel care mântuieşte însă este Sfântul Potir, după cuvintele: „Cel ce mănâncă trupul Meu Şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi”.
Din nefericire însă, nu sunt puţini bolnavii care nu cunosc importanţa Sfintei Împărtăşanii. De multe ori chiar, rudele acestora se pun piedică în calea Sfintei Taine, considerând că omul lor ar putea fi influenţat negativ, din punct de vedere psihologic, mai precis că va crede că îl împărtăşesc fiindcă în curând urmează să treacă la cele veșnice. Acest mod de gândire constituie însă o mare rătăcire. Sfânta Împărtăşanie nu doar deschide calea spre veşnicie, ci este chiar dătătoare de viaţă, dăruind trupurilor slăbite sănătate şi putere. Cei care participă cu credinţă la Sfânta Împărtăşanie, la Taina Tainelor, se împărtăşesc cu Hristos cel Răstignit şi înviat, cu Hristos cel Dătător-de-Viaţă: „Adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi”.
Aşadar, de multe ori, cel suferind este nedreptăţit chiar de cei apropiaţi lui care, din neştiinţă, îl vâduvesc de Pâinea Vieţii lui Hristos, de ajutorul singurului Vindecător al sufletelor şi al trupurilor, de singura cale spre vindecare. Bolnavii care, în spital fiind, nu ratează chemarea lui Dumnezeu, se pot considera privilegiaţi. Folosul acestora din participarea la Sfintele Taine este deosebit de însemnat, nu doar în ceea ce priveşte sănătatea sufletului, ci şi în ceea ce priveşte sănătatea trupului. De acum fii ai lui Dumnezeu, aceşti oameni binecuvântaţi receptează sprijinul binefăcător al Bisericii, reuşind astfel să se întoarcă în sânul familiilor lor imediat ce depăşesc momentul dificil, cu o gândire mult mai constructivă, asemeni meteoriţilor strălucitori.
(Arhimandritul Eusebiu Giannakakis, În mijlocul durerii, la căpătâiul celor suferinzi, Editura Doxologia, Iași, 2013, pp. 59-60)
Pregătirea celui ce se împărtășește
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Mitropolia Moldovei și Bucovinei | © doxologia.ro