Cugetarea la moarte
Când ni se spune că trebuie să cugetăm la moarte, nu ni se spune pentru a ne face să ne temem de viaţă; ci pentru a ne face să trăim cu toată intensitatea.
Timpul este amăgitor. Când ni se spune că trebuie să cugetăm la moarte, nu ni se spune pentru a ne face să ne temem de viaţă; ci pentru a ne face să trăim cu toată intensitatea pe care am putea-o avea doar dacă am fi conştienţi că fiecare clipă este singura clipă de care dispunem şi că fiecare moment al vieţii noastre trebuie să fie desăvârşit. El nu trebuie să fie doar un pasaj, o trecere, ci o culme ca şi creasta unui val, nu o înfrângere, ci o izbândă. Când vorbesc de înfrângere sau de izbândă nu mă refer la un succes exterior sau la lipsa lui, ci mă gândesc la o împlinire lăuntrică, la o creştere, la capacitatea de a fi în mod desăvârşit şi pe de-a-ntregul ceea ce suntem în momentul prezent.
(Mitropolit Antonie de Suroj, Viața, boala, moartea, traducere de Monahia Anastasia Igiroșanu, Editura Sfântul Siluan, Slatina - Nera, 2010, p. 79)
- Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Mitropolia Moldovei și Bucovinei | © doxologia.ro