Din fericire, au început totuși să apară semne ale unor încercări de întoarcere la învățăturile Sfinților Părinți ai Bisericii, și prin aceasta înțeleg încercări de a trăi viața Părinților – viața isihastă. Nemulțumiți de „prioritățile” vieții contemporane, dezamăgiți de lupta, agitația și neliniștea provocate de atingerea unor țeluri lumești care nu duc nicăieri, din ce în ce mai mulți tineri devin adepți ai vieții isihaste. Sunt mulți și cei care îmbrățișează monahismul, continuând tradiția Sfinților Părinți și sorbind din izvorul înțelepciunii Filocaliilor, pe care este temeluită Tradiția Ortodoxă, în timp ce, în lumea mirenilor, se deschid mereu mai multe centre și asociații de viețuire isihastă.

Un astfel de mod de viață ar trebui promovat și susținut în orașele de pretutindeni (...), întrucât numai în acest fel vom putea înțelege că Biserica este atât locul unde se vindecă bolile sufletești ale oamenilor, cât și sălașul teofaniei. Odată cu purificarea de patimi, vine însănătoșirea, iar odată cu aceasta, cunoștința de Dumnezeu și vederea lui Dumnezeu. Poate că fiecare dintre noi ar trebui să-și însușească și să practice rugăciunea lui Iisus, atât cât îi stă în putință, aceasta învățându-ne cum să ne rânduim întreaga viață duhovnicească: când să vorbim și când să nu vorbim, când să ne rugăm și când să ne întrerupem rugăciunea pentru a veni în ajutorul aproapelui nostru, când am păcătuit și când am primit binecuvântarea lui Dumnezeu. Mai presus de toate, să ne străduim să ne păzim și să ne păstrăm mintea curată.

Îndemnul Sfântului Talasie Libianul să constituie un temeinic îndreptar al vieții noastre: „Închide simțurile în cetatea liniștii, ca să nu tragă mintea spre poftele lor”. Cuvintele Sfântului Grigorie Teologul să ne fie o călăuză statornică: „Este necesar să dobândim liniștea (isihia) pentru a ne întoarce mintea, încetul cu încetul, de la rătăcirile sale și a vorbi cu Dumnezeu”.

Lumină cărărilor noastre duhovnicești să ne devină și învățăturile Sfinților Calist și Ignatie Xanthopol: „Aceasta este viețuirea după Dumnezeu cea neînșelătoare și adevărată, predată de Părinți: liniștirea din ascultare, care a fost numită, cu dreptate, de către Sfinți, și viața cea ascunsă în Hristos (Coloseni 3, 3)”.

(Mitropolitul Hierotheos Vlachos, Psihoterapia ortodoxă: știința Sfinților Părinți, traducere de Irina Luminița Niculescu, Editura Învierea, Arhiepiscopia Timișoarei, 1998, pp. 387-388)