Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga și cu mintea. Să participe întreg omul Ia rugăciune, întreaga-i ființă. Rugăciunea să devină din ce în ce mai vie, mai arzătoare, astfel încât omul să simtă că într-adevăr se află sub Acoperământul Domnului, sub ocrotirea harului Lui.

Adică putem noi să ne rugăm și să ni se deschidă Cerurile? Putem noi să ne rugăm și să simțim prezența Maicii Domnului, a Apostolilor, a Îngerilor, a Părinților de Dumnezeu purtători, a Profeților, a Cuvioșilor, a Drepților? Desigur! Atunci ne va fi reușită rugăciunea! Atunci viața și jertfa noastră le vom trăi ca pe o minune continuă.

(Părintele Eusebiu Giannakakis, Să coborâm Cerul în inimile noastre!, Editura Doxologia, Iași, 2014, p. 27)