De ce se destramă prieteniile, aparent fără motiv?
Cei mai mulți sunt uniți între ei având ca motiv problemele lumești. Iar acest lucru este dovedit de motivele care produc dușmănia. Și pentru că aceștia sunt uniți între ei datorită acestor motive fără importanță, de aceea legătura dintre ei nu este una caldă, și nici continuă, ci imediat ce apare vreo jignire, stricăciune în bani, invidie, dragoste zadarnică, și orice altceva asemănător, întrerupe iubirea și prietenia.
Astăzi îi vedem pe cei mai mulți că au alte motive de prietenie. Unul iubește pentru că este iubit, celălalt pentru că a fost cinstit, altul pentru că cineva l-a ajutat la vreo problemă lumească de-a lui, un altul pentru vreun oarecare motiv asemănător, însă pentru a găsi pe cineva să iubească pe aproapele lui cu adevărat în numele lui Hristos, și așa cum trebuie, este greu. Pentru că cei mai mulți încheagă între ei prietenii pentru motive lumești (din Omilia a 6-a la Evanghelia după Matei).
Dacă cercetăm lucrurile, vom găsi că de cele mai multe ori oamenii se leagă între ei având ca motiv prietenia, și nu iubirea. Și dacă cineva mi-ar fi dat această posibilitate să fac această cercetare la o mare masă de oameni, ar fi fost cu putință să dovedesc că cei mai mulți sunt uniți între ei, având ca motiv problemele lumești. Iar acest lucru este dovedit de motivele care produc dușmănia. Și pentru că aceștia sunt uniți între ei datorită acestor motive fără importanță, de aceea legătura dintre ei nu este una caldă, și nici continuă, ci imediat ce apare vreo jignire, stricăciune în bani, invidie, dragoste zadarnică, și orice altceva asemănător, întrerupe iubirea. Fiindcă nu-și găsește rădăcină spirituală. Cât timp ar fi existat această rădăcină spirituală, nici unul din lucrurile lumești nu ar fi fost cu putință să distrugă pe cele duhovnicești.
Pentru că iubirea care-L are ca motiv pe Hristos este una stabilă, neîntreruptă și nestricăcioasă, și nimic nu va putea să o distrugă. Nici bârfele, nici primejdiile, nici moartea, nici altceva asemănător. Mai mult, cel care iubește așa, și pățește răutăți nemăsurate, nu va distruge această legătură a lui, fiindcă se sprijină pe această împărătească temă a iubirii. Pentru că cel care iubește fiindcă este iubit, chiar și în cazul când i se întâmplă ceva neplăcut, distruge iubirea, în timp ce acela care este legat datorită acelei iubiri a lui Hristos, niciodată nu va întrerupe legătura lui. Pentru aceasta și Pavel zicea: „Iubirea niciodată nu se sfârșește” (I Corinteni) (din Omilia a 6-a la Evanghelia după Matei).
(Sfântul Ioan Gură de Aur, Texte alese, volumul I, traducere de Preot Ioan Andrei Târlescu, ediție îngrijită de Ieromonah Porfirie Nichita, Editura Bunavestire, Bacău, 2012, pp. 28-30)
