Din rănile mândriei izvorăște nesupunerea
Iată odraslele mândriei: mânia, clevetirea, întărâtarea, fățărnicia, ura, cârtirea, nesupunerea. Ea rămâne neclintită în părerea sa, se supune numai cu greutate, nu suferă să i se facă observație, însă îi place să facă observație altora; aruncă cu vorbele fără să chibzuiască.
Un oarecare stareț înțelept încerca să-l povățuiască pe un frate ce se mândrea, însă acela i-a răspuns: „Iartă-mă, părinte, dar nu sunt mândru”.
Starețul i-a răspuns: „Și cum puteai să dovedești mai limpede că ești mândru decât zicând aceasta, că nu ești mândru?”.
Da, mândria este oarbă, nu se vede pe sine. Mândria este o născocire a diavolului.
Iată odraslele mândriei: mânia, clevetirea, întărâtarea, fățărnicia, ura, cârtirea, nesupunerea. Ea rămâne neclintită în părerea sa, se supune numai cu greutate, nu suferă să i se facă observație, însă îi place să facă observație altora; aruncă cu vorbele fără să chibzuiască. Cei mândri suferă foarte mult de gânduri hulitoare și sunt înclinați spre idolatrizarea de sine. (Schiegumenul Ioan Alexeev)
(Cum să biruim mândria, traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, 2010, p. 84)
Să așteptăm cu încredere bucuriile promise de Dumnezeu!
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro