Pentru a trăi frumos întâi de toate trebuie să gândim frumos. Trebuie să gândim frumos pentru că toate faptele îşi au izvorul în cugetare. Un om cu idei frumoase şi sănătoase va acţiona corect. Dorinţele noastre nobile sau ticăloase, statornicite întâi în gând şi apoi puse în practică, îşi au izvorul în cugetare. „Puterii de cugetare, spune Sfântul Ioan Damaschin, îi aparţin judecăţile, sentimentele, impulsurile spre acţiune, aversiunile şi evitările acţiunii. În chip special îi aparţin înţelegerea celor spirituale, virtuţile, ştiinţele, principiile artelor, puterea de deliberare şi puterea de alegere”. Când este vorba de un lucru rău, la care cugetăm, până când n-am consimţit cu gândul să-l facem, nu este păcat. Cât timp ne luptăm, nu păcătuim. Când în minte am plecat steagul, începe păcatul.

(Arhiepiscopul Andrei Andreicuț, Mai putem trăi frumos? Pledoarie pentru o viaţă morală curată, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2004, p. 9)