Gândurile de necredinţă sunt cauzate de mândrie şi egoism
Prin urmare, copilul meu, alungă gândurile egoiste şi să cugeţi foarte smerit despre tine însuţi. Nu-i critica pe alţii; priveşte-ţi doar propriile greşeli. Fii atent cu cuvintele tale şi să nu amărăşti pe nimeni.
Atunci când luptăm împotriva gândurilor demonice, lupta va fi socotită drept mucenicie. Aceasta deoarece omul pătimeşte mult atunci când gândul cel rău atacă, iar Dumnezeu, văzând truda şi durerea sufletului său, consideră aceasta drept mucenicie. Gândurile de necredinţă sunt cauzate de mândrie şi egoism. Prin urmare, copilul meu, alungă gândurile egoiste şi să cugeţi foarte smerit despre tine însuţi. Nu-i critica pe alţii; priveşte-ţi doar propriile greşeli. Fii atent cu cuvintele tale şi să nu amărăşti pe nimeni.
Nu da atenţie gândurilor de necredinţă în totalitate, deoarece ele sunt demonice şi plănuiesc să te jefuiască de duhul tău luptător. Dacă nu faci aceasta, te vor da pe mâna demonului curviei şi, mai apoi, morţii duhovniceşti.
De îndată ce începi lupta, îţi vor veni gânduri de mândrie – că eşti luptător – iar gândurile de necredinţă vor fi date deoparte. Astfel, vei vedea cum ne înşeală demonii. Să nu acorzi vreo atenţie gândurilor, desconsiderându-le complet. Pune-te pe rugăciune şi aducerea aminte de moarte şi vei vedea cum diavolul îşi schimbă înfăţişarea.
(Comori duhovniceşti din Sfântul Munte Athos – Culese din scrisorile şi omiliile Avvei Efrem, Editura Bunavestire, 2001, pp. 262-263)
De la melancolie, la pocăință – drumul vindecării
Să ne cunoaștem pe noi înșine și să ne corectăm neajunsurile
Citește despre:Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro