Greșelile mici nasc patimi mari
Dacă ni se înfige în deget cel mai mic spin, ne dăm mare osteneală să scăpăm de acesta. Dacă în ochiul nostru intră un fir de praf, nu avem liniște până ce nu îl scoatem. La fel trebuie să facă omul duhovnicesc cu patimile sale. El are nevoie să le izgonească din sufletul său chiar și pe cele mai neînsemnate dintre ele, căci greșelile mici cresc în patimi mari.
Oricât de slabe ni s-ar părea patimile care se ivesc în noi în chip neînsemnat, trebuie să ne împotrivim lor ca unora dintre cele mai mari și puternice ispite. Altminteri, de le îngăduim să apară slobode în noi, ele repede vor crește, se vor întări și vor deveni cumpliții noștri tirani. De nu vom smulge neghina cât este încă mică, aceasta degrabă se va înmulți și își va întinde atât de larg rădăcinile, încât îți va fi peste putință să o mai stârpești. De nu te lepezi de țigări sau de alcool la începutul împătimirii de ele, curând după aceea vei deveni un jalnic rob al lor.
Când bem apă, scoatem din ea și cea mai mică musculiță căzută în pahar. Dacă ni se înfige în deget cel mai mic spin, ne dăm mare osteneală să scăpăm de acesta. Dacă în ochiul nostru intră un fir de praf, nu avem liniște până ce nu îl scoatem. La fel trebuie să facă omul duhovnicesc cu patimile sale. El are nevoie să le izgonească din sufletul său chiar și pe cele mai neînsemnate dintre ele, căci greșelile mici cresc în patimi mari.
(Arhimandritul Serafim Alexiev, Viața duhovnicească a creștinului ortodox, traducere din limba bulgară de Valentin-Petre Lică, ediția a II-a, Editura Predania, București, 2010, pp. 37-38)
Pe cât de mult aleargă omul să-i ajute pe ceilalți, tot atât prisosește harul lui Hristos în el
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro