„Dumnezeu este Iubire şi cel ce rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne întru el”, spune cu tărie apostolul iubirii, Sfântul Ioan Evanghelistul (I Ioan 4, 17).

Iubirea este floarea cea mai frumoasă din cununa virtuţilor. Iubirea este culoarea cea mai puternică din curcubeul cerului evanghelic, este mărgăritarul cel mai scump din coroana credinţei. Iubirea este cheia care deschide toate porţile purtării omeneşti. Este medicamentul care vindecă toate bolile sufletului şi ale trupului, este semnul evanghelic al Raiului.

Iubirea trebuie să fie puternică faţă de fraţi, sinceră, lipsită de viclenie. Ea se arată doar din faptul că-i răbdăm, că-i ajutăm pe fraţi, că le arătăm milă. Dacă avem iubire faţă de Dumnezeu, am împlinit toată legea. Domnul a grăit: orice dăruiţi celui mai neînsemnat dintre oameni, Mie îmi dăruiţi…

Într-adevăr, este mare lucru să dai milostenie unui om, pentru că vei fi răsplătit în Ceruri. Şi cât de mare lucru este să miluieşti un suflet care este veşnic şi nestricăcios!

(Avva Efrem Filotheitul, Sfaturi duhovniceşti, traducere Pr. Victor Manolache, Editura Egumeniţa, Alexandria, 2012, pp. 53-54)