La Adevăr se ajunge numai prin credință
Nu există niciun om care să nu caute acest adevăr, pentru că așa am fost creați de Dumnezeu, Cel care este Adevărul.
„Ce este adevărul?” Această întrebare poate – și trebuie – să fie încadrată într-o perspectivă cu totul diferită. Pilat cel sceptic a pus această întrebare, dar nu era sincer; în mod ironic pentru el, l-a întrebat chiar pe Adevărul Însuși. „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața; nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine” (Ioan 14, 6). „Veți cunoaște Adevărul, iar adevărul vă va face liberi” (Ioan 8, 32). Adevărul în acest sens, adevărul care dăruiește viață și libertate veșnice, nu poate fi ajuns prin mijloace omenești; el nu poate fi decât descoperit, revelat de Sus de către Cineva care are puterea de a o face.
Calea care duce la acest adevăr este îngustă și cei mai mulți oameni – deoarece merg pe calea „cealaltă” – nu o găsesc. Cu toate acestea, nu există niciun om care să nu caute acest adevăr, pentru că așa am fost creați de Dumnezeu, Cel care este Adevărul. (...)
Ideea de Revelație Divină a fost cu totul discreditată pentru cei care trebuie să se supună poruncilor imperioase ale „spiritului vremii”; însă este imposibil să fie stinsă setea de adevăr pe care Dumnezeu a sădit-o în om pentru a-l conduce la El, care nu poate fi potolită decât prin acceptarea Revelației Sale. Până și cei care se declară mulțumiți cu adevăruri „relative” și se socotesc prea „sofisticați”, sau prea „onești” sau chiar prea „smeriți” pentru a căuta absolutul – până și ei se satură, până la urmă, de hrana formată din bucățele nesatisfăcătoare la care s-au limitat singuri, în mod arbitrar, și tânjesc după o mâncare mai consistentă.
Dar la toată mâncarea adevărului creștin se ajunge numai prin credință; și principala piedică împotriva unei astfel de credințe nu este logica, după cum afirmă opinia modernă superficială, ci o altă credință, opusă ei. Într-adevăr, am văzut că logica nu poate nega adevărul absolut fără a se nega pe sine însăși; logica ce se așază împotriva Revelației creștine este nu mai slujitoarea unei alte „Revelații”, a unui fals „adevăr absolut”: adică a nihilismului.
(Ieromonahul Serafim Rose, Nihilismul: rădăcina revoluției în epoca modernă, traducere din limba engleză de Dana Cocargeanu, Ed. a 2-a, Editura Sophia, București, 2012, pp. 27-29)