Ca să rămânem ucenicii Mântuitorului, credincioșii Cuvântului Său, ca să cunoaștem adevărul, ca să devenim liberi și să scăpăm pentru totdeauna din robia păcatului, e neapărată nevoie de conlucrarea noastră. Mântuitorul face apel la libertatea noastră, pe care nu ne-o poate răpi nicio putere din lume și de care nu se atinge nici Dumnezeu. „De vrei să intri în viață, păzește poruncile”. „De voiești să fii desăvârșit, du-te, vinde averile”. „Ierusalime! Ierusalime! De câte ori am vrut să adun pe fiii tăi... dar voi n-ați vrut!”

Dumnezeu nu vrea să ne aducă cu sila în Rai. Căci dacă noi am intra acolo cu răutatea în suflet, am pleca din nou ca Adam, deși acesta nu era rău ca noi. Ba chiar de-am intra, nu în sânul lui Avraam, ci în însuși sânul lui Iisus, L-am vinde ca și Iuda, dacă nu ne curățim inima de vicleșug. Dar – lucru de la sine înțeles – deplina noastră libertate atrage după sine și deplina noastră responsabilitate.

(Arhimandritul Paulin Lecca, Adevăr și Pace, Tratat teologic, Editura Bizantină, București, 2003, p. 116)