Nu rudenia de sânge este cea mai importantă, ci înfrățirea în duh
Pe cel care nu face voia lui Dumnezeu, nu-l ajută cu nimic dacă este ruda după trup a cuiva cu viaţă sfântă. Pentru că nu putem fi fraţi cu Hristos, în Duhul Sfânt, fără să avem o viaţă sporită în virtute.
De pildă, în Capernaum, Maria, însoţită de fiii şi fiicele lui Iosif din prima căsătorie, numiţi generic de narator „fraţii şi surorile lui Iisus” (Marcu 3, 31-32), I-a trimis răspuns că este aşteptat afară. Atunci Iisus, privind pe cei din jur, oarecum indignat de abaterea atenţiei ascultătorilor şi nu de faptul că a fost deranjat de la cuvânt, a zis: „Iată, mama Mea şi fraţii Mei. Că oricine face voia lui Dumnezeu, acesta este fratele Meu şi sora Mea şi mama Mea” (Marcu 3, 33-35).
De aici concluzionăm că pe cel care nu face voia lui Dumnezeu nu-l ajută cu nimic dacă este ruda după trup a cuiva cu viaţă sfântă. Pentru că nu putem fi fraţi cu Hristos, în Duhul Sfânt, fără să avem o viaţă sporită în virtute. Împlinirea poruncilor este de preferat rudeniei trupeşti. Or, voia lui Dumnezeu nimeni nu a putut-o împlini mai bine ca Maica Domnului! Aşa se şi explică faptul că acea femeie din mulţime, lăudându-L pentru cuvântul rostit, a elogiat-o pe Maica Sa, zicându-I: „Fericit este pântecele care Te-a purtat şi sânii la care ai supt!” (Luca 11, 27). La auzul acestor cuvinte, El nu numai că nu le-a negat, ci i-a întărit afirmaţia, spunând: „Aşa este...” (Luca 11, 28).
(Calinic Botoșăneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, Maica Domnului în lumina Sfintei Scripturi și a Sfintei Tradiții – O sinteză pentru omul grăbit, Editura Pars Pro Toto, Iași, 2014, pp. 23-24)