Piotr, inima mea dulce, ai ajuns la o vârstă la care poţi singur să înţelegi cât de deşarte sunt bucuriile acestei lumi. La cei treizeci şi ceva de ani ce îi ai, tu însuţi ai văzut că bucuriile lumeşti sunt îndoite cu multă amăreală şi că Domnul ne smereşte şi ne ceartă de îndată ce nădăjduim la o fericire înrădăcinată în ce ne oferă lumea şi, chiar de ştii aceasta, îmi spui că te temi şi că eziţi. Că de multe ori ai rătăcit calea, chiar şi pe cea ştiută. O, copilul meu drag, Piotr, dar cine nu se teme? Cine nu se clatină? Cine nu se îndoieşte? Oare cine dintre muritori este fără de slăbiciuni? Sfinţii cei mari aveau slăbiciuni dar, să ţinem minte că acestea nu lucrau moartea întru ei, fiind îngăduite de Domnul pentru a nu se înălţa, pentru a se smeri. Căci înălţarea minţii întotdeauna a fost văzută ca cea mai periculoasă şi prăpăstioasă pentru orice creştin şi mai cu seamă pentru fiece monah. Oare Sfântul Apostol Pavel nu spune despre sine însuşi că i s-a lăsat „un ghimpe în trup”, „un înger al satanei", ca să îl „bată peste obraz"? Şi că s-a rugat Domnului de trei ori să-l depărteze de la el, dar Domnul i-a răspuns: „îţi este de ajuns harul Meu!”. Noi cu ce ne putem lăuda atunci, dacă trâmbiţa Apostolilor, dumnezeiescul Pavel, era încercat şi el, spre smerire, de ispite? Ci cuvine-se nouă, copile, a ţine capul plecat şi a plânge... A plânge...

Să luăm aminte la sfinţi că ei nu s-au învoit cu gândurile sau cu alte momeli ale vrăjmaşului, mai cu seamă, privirea şi atingerea. La cei tineri, acestea sunt foc care mistuie, întru o clipită, osteneala de ani de zile, şi risipesc în pulberea vântului roadele agonisite cu lacrimi, iar răsplătirile dulci ale harului dumnezeiesc le acoperă de noroi. Să fugim de acestea copilul meu drag, să fugim, ţine minte...

Deci, eu ţi-as spune aşa: nu te îngrijora de nehotărârile tale, ci luptă cu ele. Dacă eşti slab în ceva, fă-te tare. De te temi de ceva, nu te mai teme. Harul dumnezeiesc te va întări, şi toate îţi vor părea uşoare. Dacă vei fi în ascultare faţă de duhovnic, nu te vei rătăci, şi nici diavolul nu va câştiga drepturi asupra ta!

(Părintele Selafiil, Bunelul meu din vecinicie - Scrisori din Siberia, Editura Cuvântul ortodox, București, 2013, pp. 52-53)