„Răsplăţile ostenelilor pentru virtute sunt nepătimirea şi cunoştinţa, care ne aduc Împărăţia Cerurilor, precum patimile şi neştiinţa ne aduc chinurile veşnice” (Sfântul Maxim Mărturisitorul).

Interpretând întâlnirea Mântuitorului cu cei doi demonizaţi din ţinutul Gadarenilor, pe care i-a vindecat trimiţând demonii din ei în turma de porci care apoi s-a aruncat în mare, Sfântul Grigorie Palama arată că „viaţa cea animalică (porcească) simbolizează patimile rele care spurcă făptura”, adăugând: „Dar porcii sunt îndeosebi cei ce umblă îmbrăcaţi în veşminte întinate de patimile cele necurate”.

Prin urmare, patimile ne întunecă mintea întru totul. Pentru ca mintea să se elibereze de ele şi să se bucure întru Domnul, e nevoie de o completă vindecare duhovnicească.

(Mitropolit Hierotheos Vlachos, Psihoterapia ortodoxă: știința Sfinților Părinți, traducere de Irina Luminița Niculescu, Editura Învierea, Arhiepiscopia Timișoarei, 1998, pp. 306-307)