Prin ascultare, inima devine din ce în ce mai sensibilă la viaţa, suferinţele, bunăstarea şi nevoile altora.

Prin ascultare, inima şi mintea voastră se vor deschide spre veşnicie.

Prin ascultare, viaţa noastră devine conştientă chiar şi în timpul somnului.

Prin ascultare, combatem patimile, astfel încât nici un gând pătimaş nu poate să ne robească.

(Arhimandritul Sofronie, Din viaţă şi din duh, Editura Pelerinul, Iaşi, 1997, pp. 45-46)