Înţelegem de la Sfinţii Părinţi că prin rugăciune nu se înţeleg numai rugăciunile vremelnice, cele de dimineaţă şi seară şi rugăciunile meselor, ci pentru ei rugăciunea este totuna cu rugăciunea neîntreruptă, cu viaţa în rugăciune. Porunca „Rugaţi-vă neîncetat!” (I Tesaloniceni 5, 17) trebuie luată întocmai.

Astfel înţeleasă, rugăciunea este ştiinţa ştiinţelor şi arta artelor. Artistul lucrează în lut şi cu vopsele, în cuvinte sau sunete; el dă formă şi frumuseţe după priceperea sa. Materialul celui ce se roagă este însuşi omul viu; el îl creează prin rugăciune, îi dă formă şi frumuseţe: întâi lui însuşi, şi apoi la mulţi alţii.

(Tito Colliander, Calea Asceţilor, traducător Preot Dan Bădulescu, Editura Scara, Bucureşti, 2002, p. 44)