Sârguința alungă păcatul departe de sufletul nostru
Îndeobște, întrebuințăm toate simțurile noastre într-un chip pătimaș. Prin toate simțurile se străduiește vrăjmașul să depărteze de Dumnezeu inimile noastre. Este nevoie de luptă statornică, de priveghere statornică, altfel păcatul cel preaticălos ne va robi și ne va face slugile sale. Doamne, ajută-ne nouă, pentru numele Tău, Doamne al puterilor, fii cu noi!
Cât de mult ne împărtășim prin simțurile trupești de lucrurile văzute! Cu vederea, de pildă, îi fixăm pe trecători, fețele, mersul, costumele lor și, deseori, ne lăsăm atrași în chip păcătos; îndeobște, întrebuințăm toate simțurile noastre într-un chip pătimaș, prin toate simțurile se străduiește vrăjmașul să depărteze de Dumnezeu inimile noastre.
Vai nouă! Este nevoie de luptă statornică, de priveghere statornică, altfel păcatul cel preaticălos ne va robi și ne va face slugile sale. Doamne, ajută-ne nouă, pentru numele Tău, Doamne al puterilor, fii cu noi!
(Sfântul Ioan de Kronstadt, Spicul viu. Gânduri despre calea mântuitoare, traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, 2009, p. 57)
În biserică, glasul dumnezeiesc ajunge la inimile noastre
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro