Am aflat, după cum ați scris, că de șase ani treceți prin încercări și suferințe, ridicând crucea pe care v‑a dat‑o Bunul Dumnezeu spre folosul și mântuirea voastră. Priviți în jurul vostru și veți vedea că nu există făptură care să nu fie părtașă la pătimirile crucii și să nu sufere, unul puțin, altul mult și mulți mai mult decât noi, după măsura în care îngăduie Dumnezeu.

Scrieți că aveți încercări și că nu aveți credința cananeencei. În viața aceasta avem de trecut prin încercări și suferințe, avem de dat examene, ca să fim răsplătiți. Bolile, încercările și suferințele sunt daruri de la Dumnezeu. El ne iubește și ne cercetează cu darurile Sale, ca să ne ia lângă El, să ne facă copiii săi. „Căci pe cine îl iubeşte Domnul îl ceartă, şi biciuieşte pe tot fiul pe care îl primeşte.”1 Dacă nu aveți credința cananencei, faceți din El un prieten, precum surorile lui Lazăr, Marta și Maria, în casa cărora Domnul mergea adesea, și luând aminte la cuvintele Sale să vă învieze și pe voi, așa cum l‑a înviat pe fratele lor. Credință, nădejde, răbdare. Apostolul Pavel, fiind în încercări, spunea: „Ocărâţi fiind, binecuvântăm. Prigoniţi fiind, răbdăm. Huliţi fiind, ne rugăm. Am ajuns ca gunoiul lumii, ca măturătura tuturor, până astăzi. Deci, vă rog, să‑mi fiţi mie următori, precum şi eu lui Hristos.”2 Învață să rabzi, ca să afli odihnă.