Sfinții sunt, ca și noi, membri rugători ai Bisericii, dar cu o credință și putere mult mai tare decât noi. Prin acestea, ei se află aproape de Fața lui Dumnezeu și de aceea se pot ruga pentru noi: „că mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului” (Iacov 5, 16).

În mod deosebit, sfântul al cărui nume l-ai primit la botez îți stă în preajmă. Ca și cum ai fi intrat în cămara puterii lui. Numele exprimă o uniune, un fel de rudenie întemeiată pe dragoste. De aceea ziua onomastică este mai importantă decât cea de naștere: ea semnifică legătura cu Biserica cerească, este sărbătoarea sufletului, pe când nașterea este legată de cele ale trupului.

(Tito Colliander, Credința și trăirea Ortodoxiei, traducere de Părintele Dan Bădulescu, Editura Scara, București, 2002, p. 38)