Sfânta Scriptură este Cuvântul lui Dumnezeu. Astăzi, ca și acum două mii de ani, noi creștinii stăm în fața Evangheliei așa cum stătea Pilat în fața lui Iisus. Știm prea bine că Adevărul nu are nicio vină, ne spălăm pe mâini, și cu toate acestea Îl dăm în mâinile iudeilor, ca să fie răstignit ca un făcător de rele. Cauza este aceeași: patimile sufletești și trupești își lasă storurile peste ochii noștri și nu îngăduie Luminii cerești să împrăștie întunericul dinăuntrul nostru.

Soarele – ne lămurește o veche Cazanie –, răsărind, întinde razele sale pretutindeni; cei ce închid ochii, aceia nu văd lumina, ci rămân întunecați. Cine este dar pricinuitor întunericului lor? Soarele cel ce strălucește și luminează pe toți deopotrivă, sau aceștia ce închid ochii și nu voiesc să vadă lumina? Arătat este că nu soarele, ci aceștia ce nu voiesc să vadă razele luminii.

Soarele, răsărind, trimite lumina sa pretutindeni, dar cei ce au boală la ochi, căutând la lumină, se vatămă. Cine este dar pricina vătămării: lumina sau boala ochilor? Arătat este că boala ochilor, iar nu lumina.

Cei ce au căutat și au văzut lumina, dar au avut ochii sufletului întunecați de mândrie și de zavistie și de celelalte patimi, s-au vătămat pe sine cu vătămare mare și veșnică.

(Arhimandritul Paulin Lecca, Adevăr și Pace, Tratat teologic, Editura Bizantină, București, 2003, pp. 7-8)